În aprilie 1977, la Cinematograful "Timpuri Noi" din clădirea actuală a Hotelului Cişmigiu, se difuza prima producţie 3D din România. Rusească. Nu era un film de ficţiune, ci un montaj cu secvenţe 3D - un iluzionist scoţând o eşarfă roşie, iluzionistul aruncând apoi picături de apă spre spectator, dintr-un acvariu, popice cu bila venind spre public, maimuţe care se reped către privitor, într-o succesiune de momente.



   Anul următor, la cinematograful Luceafărul (actualul CinemaPro) din Bucureşti, se dădea Călăreţul cu calul de aur - tot o producţie sovietică, de data aceasta film în toată regula, de ficţiune, tot 3D. Ochelarii nu arătau mult diferit de cei de acum, cu rame din plastic, şi lentilele fumurii, funcţionând tot după principiul bipolarităţii.

   A urmat 2009. Anul 3D! Nu mai puţin de şapte filme 3D au rulat pe marile ecrane de la noi - în premieră intrând Avatar, A Christmas Carol, G-Force, Up, Monştri contra extratereştri. Filme 3D se puteau vedea în mai multe oraşe, nu doar în capitală. Noul format ajunge să atragă spectatori, în detrimentul calităţii filmului. Mai mult, producţiile 3D ajung pe picior de egalitate cu cele ce intrau în România cu eticheta de "blockbuster". Infern de Ziua Îndrăgostiţilor 3D, lansat în februarie 2009, a avut un număr de plătitori debilete aproape egal cu Harry Potter şi Prinţul Semipur... 80.000 de spectatori faţă de 81.000, doar pentru că era în trei dimensiuni. Luna noiembrie a anului 2009 venea cu o nouă premieră. Filme 3D proiectate pe ecran IMAX! Primele producţii 3D proiectate pe ecranul înalt cât un bloc cu 10 etaje au fost documentare filmate special pentru această tehnologie.